Tradiţiile satului Barta

Satul în general, a fost mereu un păstrător şi dezvoltator al tradiţiilor. Majoritatea acestora, şi de ce să nu spunem sincer, nu se practică la oraş. Oraşul e orientat mai mult spre modă spre noutate, spre deosebire de tradiţie care se bazează tocmai pe vechime şi repetitivitate.

„Tradiţia” şi „satul” - două noţiuni nedespărţite. Şi aşa a fost de când e lumea - fiecare sat îşi are tradiţiile sale, moştenite şi transmise de la o generaţie la alta. Şi chiar de s-ar părea că unele tradiţii sunt comune şi au la bază aceleaşi lucruri, totuşi, în fiecare sat ele iau colorite diferite. „Câte bordeie atâtea obiceie” – spune un proverb.

În Barta sărbătorile încep cu ajunul Anului Nou şi nu cu ajunul Crăciunului, aşa ca în unele sate, unde Naşterea Domnului se sărbătoreşte pe 25 decembrie.

Anul Nou

Uratul

În ajunul Anului Nou cete formate din 2-3 copii merg din casă în casă să ureze. Cu uratul, aşa cum se spune în popor, merg de obicei băieţii. Fiecare băiat care doreşte să meargă la urat, îşi mai caută un tovarăşi sau doi, învaţă una sau câteva urături şi, după ce se întunecă, pornesc pe la casele oamenilor să ureze. Textul urăturii copiii îl învaţă de prin cărţile de la şcoală – nu există o urătura a satului transmisă din generaţie în generaţie aşa cum vom vedea în continuare în cazul altor tradiţii.

Cel puţin unul din urători poartă în mână un clopot din care sună periodic în timpul recitării urăturii sau atunci când stă la poartă şi aşteaptă să fie primit. Urătorii nu merg numai la rude sau numai la vecini, ci urează la fiecare casă unde sunt primiţi.

În Barta se urează afară: la fereastră sau în pragul uşii. După ce copiii termină de recitat urătura, stăpânul casei le mulţumeşte, dându-le bani cât îl lasă de inimă şi dulciuri. De obicei, urătorii poartă cu ei o torbă unde strâng bomboanele, prăjiturile, cozonacii.

După câteva ore de urat, copiii împart tot ce au adunat între ei şi merg acasă să se odihnească, pentru că dimineaţa, cei mai mici dintre ei vor merge iarăşi pe la casele bărtenilor, numai că de data aceasta în legătură cu alt obicei, care se mai practică în Barta.

Sorcova

Dimineaţa primei zile a Anului Nou este aşteptată cu bucurie de cei mici, care se pregătesc nerăbdători cu mult timp înainte să împartă această bucurie tuturor. Şi fetele, şi băieţii, singuri sau ajutaţi de părinţi îşi împodobesc câte o nuia (cu hârtie colorată sau cu ambalaje de bomboane) şi merg din casă în casă să sorcovească pe bărteni. Anume această nuia împodobită şi este numită sorcovă.

Cu sorcova copiii merg de obicei câte unul sau câte doi.

Sorcovarii sunt invitaţi în casă, unde pe rând îi sorcovesc pe toţi membrii familiei. Lovind uşurel cu sorcova pe spatele gazdelor ei rostesc textul sorcovei, după care sunt răsplătiţi cu bani şi nuci, mere, prăjituri, bomboane sau alte dulciuri.

Deşi unii copii astăzi învaţă de prin cărţile de citire sorcove noi, pe care le consideră mai frumoase, mulţi mai folosesc încă sorcova învăţată de la bunici, care sună astfel:

Sorcova-morcova
Taie baba roşcova.
Tare ca fierul,
Iute ca oţelul.
De vară bucuroşi,
De iarnă sănătoşi.
Să trăiţi,
Să-nfloriţi,
Ca moş Iordan s-albiţi.
La anul şi la mulţi ani
Să fie casa plină cu bani.

Într-o altă variantă se folosesc versurile: Tare ca piatra, / Iute ca săgeata.

Umblatul cu sorcova continuă câteva ore.

Mulţi bătrâni ai satului Barta mai sărbătoresc încă Anul Nou pe vechi, adică pe 14 ianuarie. Desigur că copii nu pierd această ocazie şi merg la urat pe la casele acestor bătrâni în seara zilei de 13 ianuarie, iar a doua zi – cu sorcova.

Crăciunul

În Barta sărbătoarea Naşterii Domnului, adică Crăciunul se sărbătoreşte pe 7 ianuarie. S-ar părea că după ce, câteva zile în urmă, bărtenii au sărbătorit Anul Nou, Crăciunul nu mai este atât de aşteptat, însă, Naşterea Domnului, considerându-se una din cele mai mari sărbători creştine, este sărbătorită de bărteni aşa cum cred ei că-i mai bine. Tradiţiile acestei Mari Sărbători sunt însoţite de colinde şi simboluri străvechi care s-au transmis peste ani din moşi-strămoşi.

Tăierea porcului

Majoritatea bărtenilor, în măsura posibilităţilor, cresc câte un porc, ca, cu câteva zile înainte de Crăciun, să-l taie, iar în ajunul sărbătorii şi câteva zile după asta masa să le fie plină de felurite bucate. Bătrânii spun că omul care n-are porc gras de Crăciun şi cuţit în vremea pepenilor nu a cunoscut fericirea.

În ziua tăierii porcului se adună rudele, prietenii, vecinii pentru a ajuta sau asista la tradiţionalul obicei. Din bătrâni se spune că, înainte de tăiere, porcul îşi schimbă purtarea ca şi cum ar simţi că i se apropie sfârşitul. Aceasta este perioada denumită de gospodari “tăcerea porcului”. După ce porcul este junghiat se începe pârlirea lui. Astăzi în Barta porcii se pârlesc cu nişte lampe la benzină sau gaz, însă, cu ani în urmă, bărtenii pârleau porcii în paie. În unele sate vecine această metodă s-a păstrat până în ziua de azi.

După ce porcul este pârlit (înnegrit) peste el toarnă apă fierbinte, iar apoi îl învelesc cu haine pentru 5 – 10 minute. În timpul cât porcul e învelit, se aşează pe el copiii cei mai mici, crezându-se că astfel carnea porcului nu se va altera, deşi, în vremea actuală bărtenii aşează copii pe porc ca o simplă tradiţie, fără superstiţii.

După asta, porcul se spală bine de arsură şi se începe scoaterea şoriciului, momentul aşteptat de majoritatea copiilor şi maturilor, care preferă să se oprească din lucru pe câteva minute şi să savureze cu plăcere gustul şoriciului cald şi proaspăt.

Tăierea porcului în Barta se încheie cu o masă pregătită pentru cei ce au ajutat. La masă numaidecât se serveşte „cavurma fierbinte de porc” pregătită din carnea porcului proaspăt tăiat. Această „cavurma” gospodinele reuşesc s-o pregătească în mai puţin de o oră, până bărbaţii termină despicarea completă a porcului.

După tăierea porcului, gospodinele, ajutate de ceilalţi membri ai familie încep topirea slăninii, din care fac untură de porc (unsoare) şi jumeri, prepararea cârnaţilor, rulete de burtă, rulete de şorici, sarmale şi multe alte feluri de bucate pentru masa de Crăciun.

Steaua

În ajunul Crăciunului, adică în seara de 6 ianuarie în Barta băieţi între 7 – 15 ani adunaţi în grupuri a câte 2 – 3 (uneori şi câte unul), merg cu steaua din casă în casă aducând bărtenilor Vestea Bună - Naşterea Mântuitorului. Obiceiul are ca semnificaţie religioasă steaua care s-a arătat magilor din Răsărit.

Stelari ce duc Vestea Bună pe la casele bărtenilor în seara ajunului de Crăciun.

Comparativ cu alte obiceiuri, umblatul cu steaua cere o pregătire mai minuţioasă din partea stelarilor, atât la confecţionarea stelei cât şi la învăţarea textului şi melodiei. Ajutaţi de cei mai în vârstă, copiii îşi fac o stea mare cu 6 colţuri şi cu un picior pe care o sprijină. Apoi o împodobesc cu hârtie colorată şi agaţă câţiva clopoţei, care au menirea să acompanieze. Elementul nelipsit la confecţionarea unei stele este icoana, pe care o instalează în centru şi care, de obicei, reprezintă pe Fecioara Maria cu pruncul Isus.

Învăţarea textului şi melodiei stelarii încep, de regulă, cu 2 – 3 săptămâni înaintea Crăciunului. În Barta stelarii aduc la casele oamenilor Vestea Bună cântând „Steaua” sau „Naşterea”. Uneori copii întreabă singuri pe stăpânii casei ce preferă să audă. Îmi amintesc că, când eu eram copil şi mergeam cu steaua, de multe ori stăpânii cereau să cântăm şi „Steaua” şi „Naşterea”. De fapt, e lucru ştiut la Barta că, copiii care ştiu a cânta „Naşterea” dau dovadă de o pregătire mai serioasă decât cei ce ştiu doar „Steaua”.

Spre deosebire de urători, care în Barta urează la fereastră, stelarii sunt invitaţi în casă, unde sunt aşteptaţi cu candela aprinsă. Stând în picioare, cu capurile descoperite, cu feţele întoarse spre icoana de pe peretele gazdei, băieţii vestesc Naşterea Mântuitorului, cântând, după cum scriam mai sus „Steaua” sau „Naşterea” şi clătinând încetişor steaua cu clopoţei. După asta, stelarii sunt răsplătiţi cu bani, cu cuvinte de mulţumire şi sunt invitaţi şi la anul următor.

La Barta copii pornesc cu steaua când începe a se întuneca şi continuă până aproape de miezul nopţii. Ei merg nu numai la rude sau cunoştinţe, ci intră în orice casă unde sunt primiţi. În dimineaţa zilei de Crăciun, adică pe 7 ianuarie băieţii continuă să meargă cu steaua pe la casele unde nu au fost seara, continuând astfel câteva ore, dar nu mai târziu de amiaza zilei.

Colindele

Crăciunul la Barta este sărbătoarea cea mai bogată în tradiţii şi evenimente, aşteptată cu mari bucurii atât de copii cât şi de adulţi. Este sărbătoarea care adună laolaltă pe fiice şi feciori, pe fraţi şi surori ce vin de la sute kilometri să se bucure împreună de tradiţiile cu care au crescut, la care au luat cândva parte şi care ţin mereu aprins dorul de baştină şi de casa părintească.

Cine oare, plecat din Barta, poate uita tăiatul porcului cu câteva zile înainte de Crăciun, plăcintele cu noroace, stelarii ce aduc cu bucurie Vestea Bună? Dar cetele de colindători cu capra? Din fericire toate aceste tradiţii se mai practică încă la Barta şi pe acestea modernismul încă nu a reuşit să le-ntrerupă. Colindătorii cântând "Doamnele".

Colindătorii cântând "Doamnele".

Aşadar, în noaptea Naşterii Domnului, înainte de miezul nopţii pe la casele bărtenilor pornesc cete de colindători cu capra. Ei merg din casă-n-casă şi colindă gazdele şi oaspeţii aflaţi în aceste case cu colinde de diferite categorii, folosind în colind numele colindatului. La Barta se cântă aşa colinde ca: "De stăpân (Doamnele)", „De legănel”, „De fată mare”, „De soldat”, "De flăcău", "De tineri însurăţei”, "De bătrân", „De preot”, ş.a. Se colindă în casă şi la colindat merg în exclusivitate doar băieţii. Colindatul într-o casă se termină cu urări de sănătate, după care gazda le răsplăteşte colindătorilor cu bani şi colaci. Uneori colindătorii sunt cinstiţi cu câte un păhărel cu vin, alteori sunt chiar invitaţi la masă.

Intrarea şi ieşirea din ograda gospodarului, cât şi mersul pe stradă sunt însoţite de dansul caprei, acompaniat de acordeon sau baian şi tobă şi de strigături speciale. Smuciturile, rotirile, aplecările şi clămpănitul ritmic al caprei induc fiori de spaimă şi bucurie în acelaşi timp. Ceata de colindători la ieşirea din ograda gospodarului.

Ceata de colindători la ieşirea din ograda gospodarului.

Capul caprei, confecţionat din lemn cioplit şi lipit cu piele de capră are pe dedesubt un mâner de lemn în loc de gât, iar pe deasupra – piei de capră unite între ele. Această mască, fiind destul de grea este îmbrăcată pe rând de câţiva membri ai cetei. De obicei, cineva din membrii cetei e îmbrăcat în babă, altul – în moş, altul – în doctor, altul - în mulgătoare, iar ceilalţi se maschează cum consideră că-i mai bine.

Aceste cete mascate, capra, colindele, dansurile, strigăturile împrăştie o atmosferă de bucurie deosebită prin tot satul. Din această cauză noaptea Crăciunului în Barta este cea mai aşteptată noapte dintre toate celelalte nopţi ale anului.

 

Cele de mai sus sunt doar obiceiurile şi tradiţiile din Barta de la început de an. Celelalte obiceiuri ale satului vor fi expuse pe acest site pe parcurs.