Ştiaţi că...

Vizitând periodic această rubrică, veţi putea face cunoştinţă pe rând cu o sumedenie de lucruri interesante despre satul Barta şi despre lacul Ialpug. Cu scopul ca cititorul să poată pătrunde şi memoriza mai bine materialele acestei rubrici – coriozităţile se vor adăuga pe rând câte una.

Cam cu 5 – 6 mii de ani în urmă pe pământurile satului deja trăiau oameni.

Sciţii, care au trăit o perioadă de timp pe aceste pământuri, puteau face arcuri care aruncau săgeţile la o distanţă de 500 m. Pe atunci asemenea arcuri nu mai avea nici un popor.

Ialpugul conţine circa 400 milioane tone de apă.

După cum spun bătrînii satului printre familiile de culaci din Barta erau: Purice, Camburov, Chiosea, Gheţoi.

Crapul hibernează împreună cu somnul şi şalăul. Iarna, când lacul este îngheţat, ei se adună în jurul gropilor din fundul lacului şi hibernează în straturile de deasupra somnului.

Între Satu Nou şi Cartal în antichitate a existat o trecere peste Dunăre.

Vârsta peştilor o putem afla după solzii de la aşa zisa „Linie laterală”. Dacă luăm unul din aceşti solzi şi-l curăţim, apoi îl ţinem la lumină, vedem cam în mijlocul lui o deschizătură în formă de găurice. Solzul unui peşte cu o vârstă de doi ani (două veri) are în jurul găuricii un inel. Solzul unui peşte de 3 ani, are în jurul găuricii 2 inele, solzul unui peşte de 4 ani – 3 inele ş.a.m.d.

Dintre toţi peştii din Ialpug, ştiuca depune cel mai timpuriu icrele: începând din mijlocul lunii februarie până prin luna martie.

În Ucraina sunt 3 sate cu numele "Plavni". în afară de satul nostru mai sunt încă două sate cu aşa denumire: unul în regiunea Zaporojie şi altul în regiunea Poltava.

În partea de nord a lacului Ialpug, lângă oraşul Bolgrad, s-a observat un fenomen interesant: în timp liniştit, fără vânt, obiectele plutitoare aruncate în lac sunt duse spre centrul lacului şi apoi sunt scoase pieziş spre Vlădiceni. Unii cercetători cred că ar putea fi nişte curenţi de apă.

În octombrie 1811 în Barta locuiau 99 persoane, ce formau 24 familii.

Iniţial, cuvântul „ciortan” era folosit de localnici doar pentru crap. Astfel, crapul cu o greutate de până la 1 kg era numit de localnici „ciortănică”, între 1–2 kg era numit „ciortan”, între 2-4 kg – „ciorto-crap”, iar mai mare de 4 kg era numit „crap”.

Regiunea dintre marea Neagră, Dunăre, Nistru şi Prut este numită Basarabia în cinstea voievodului Valahiei - Basarab I (1289 – 1352, a domnit din 1310). Această regiune uneori este numită şi Ţara lui Basarab.

În anul 1827 tot pământul satului Barta a fost împărţit în mod egal între săteni. Fiecărei familii atunci i-a revenit câte 33 ha.

Cel mai răpitor peşte din lacul Ialpug este ştiuca. în afară de peşti, în stomacul ei s-au putut găsi broaşte, şerpi, păsări, mamifere mici, bucăţi de tinichia şi scoici. Uneori, în lăcomia ei ea poate nimici chiar şi alte ştiuci mai mici.

Prima cale ferată din raionul Reni a fost construită în anul 1877 şi făcea legătura dintre oraşe Reni şi Tighina (Бендер).

În primăvara anului 1828 ţarul rus Nicolai I cu armata sa, venind la trecerea de peste Dunăre a trecut prin Barta.

Linul este singurul peşte din Ialpug, care nu este vânat de peştii răpitori din cauza mucozităţii şi a mirosului. în timpul depunerii icrelor linul îşi schimbă culoarea, devenind pătat cu pete roşii pronunţate.

Cam la 2,5 km de actuala vatră a satului Barta a fost descoperită o aşezare din epoca bronzului târziu (mileniul II - începutul mileniului III î.e.n.).

Bugeacul este regiunea de stepă situată între Valul lui Traian, Dunăre şi Marea Neagră.

Bugeac înseamnă colţ.