Graiul vorbit în Barta

Dacă v-ați gândit vreodată că graiul vorbit în Barta este o simplă “schimonoseală” de cuvinte și nu se supune nicicăror reguli – v-ați greșit.

În acest articol voi încerca să arăt că cuvintele folosite la noi în sat, au fost schimbate după anumite reguli concrete. De fapt, majoritatea caracteristicilor de mai jos sunt valabile şi pentru celelalte sate din comuna Reni, care vorbesc aceiaşi limbă ca şi bărtenii.

Pentru graiul de la noi sunt caracteristice următoarele cazuri:

- trecerea lui ă final la â: cásâ, másâ, mámâ, frumoásâ, etc.;

- închiderea lui e neaccentuat din interior şi sfârşit la i: disfací, dizvelí, féti, lápti, etc.;

- trecerea lui ă înaintea silabei neaccentuate la a: barbát, batrân, batút, tacút, magár, marár, etc.;

- trecerea lui ă la e, după ş, j: păpúşe, úşe, vráje, stráje, etc.;

- nu se pronunţă h înaintea unei vocale la început de cuvânt: (h)arág, (h)alvá, (h)armăsár, (h)ai, (h)ambár, etc.

- după sunetele labiale ,diftongul ie, pierde iotul, adică, se aude doar e: véţi, mércuri, pé, etc.;

(Labiale se numesc sunetele care se pronunţă cu ajutorul buzelor. O şi u sunt vocale labiale, iar b, f, m, p şi v – consoane labiale.)

- trecerea consoanei labiale b înainte de i la gh: ghíne, alghínă, ghíci, álghie, bóghi, etc.;

- trecerea consoanei labiale f înainte de i la h: hérbe, hére (fiere), híe, hín, hír, etc.;

- trecerea consoanei labiale m înainte de i la n: nére (miere), níre, nireásă, néz (miez), deznérda (dezmierda), niníc (nimic), etc.;

- trecerea consoanei labiale p înainte de i la ch: chéle (piele), chépt (piept), chiátră, chéptene (pieptene), aríchi, chéri (pieri), chimniţă, etc.;

- trecerea consoanei labiale v înainte de i la gh: ghíţel, ghís, loghí, etc.

Iată, deci, că chiar şi cuvintele vorbite neliterar sau schimonosit, se supun anumitor reguli.

Unele însuşiri ale graiului din Barta, cu timpul devin mai puţin accentuate şi chiar dispar. De exemplu, bătrânii nu pronunţau litera v înaintea vocalelor la începutul unor cuvinte: (v)ulpe, am să (v)in, să (v)ii, a (v)iscoli ş.a. Astăzi această însuşire se mai întâlneşte la pronunţarea substantivelor: (v)işină, (v)ită, (v)ie, (v)in, (v)ierme (se spune ierne); adjectivului (v)iu ş.a.