Şerban (Şerbacov) Valentin (1918 – 31.03.2005)

S-a născut în Barta într-o familie de învăţători. Tătăl său Nicolae Nicolau şi mama Eugenia fuseseră trimişi să lucreze învăţători la şcoala din sat. După vre-o doi ani părinţii divorţează şi Valentin împreună cu mama sa pleacă la Leova. Acolo îşi petrece copilăria.

Anatol Păpuşoi, preşedintele Departamentului de tineret şi sport din Republica Moldova scrie că Valentin Şerban la vârsta de 18 ani, adică în anul 1936 a luat parte la Jocurile Olimpice din Berlin, unde reuşeşte să învingă.

În 1938 Valentin Şerban devine campionul României la proba de alergare la distanţa de 110 metri garduri, categoria juniori.

După război, în anul 1948 este condamnat pe 25 ani de închisoare în Siberia ca deţinut politic, dar după 8 ani este eliberat şi se întoarce în Moldova. Devine şef de studii la şcoala sportivă a tineretului din Tiraspol. A lucrat ca antrenor şi a educat mulţi sportivi tineri, unii dintre care au reuşit să ajungă campioni.

Pe viaţa acestui om născut în Barta este scrisă cartea „Calvarul” de Valentin Pirogan.

Acest articol a fost extras de Gheorghe Bulgaru din cartea “Calvarul”, scrisă de Valentin Pirogan şi Valentin Şerban (Şerbacov) şi editată la Chişinău în anul 2005.

Mama lui Valentin Şerban Eugenia a terminat o şcoală de doi ani la Chişinău şi apoi a învăţat la o şcoală de învăţători din Petrograd. După aceasta s-a cerut să fie învăţătoare şi a fost trimisă în satul Barta.

Nicolae Nicolau tatăl lui Valentin lucra şi el învăţător la şcoala din sat.

Valentin Şerban se naşte în anul 1918 în spitalul din Barta.

După vreo doi ani părinţii divorţează. Pricina divorţului, deşi nu-i chiar neapărat s-o ştim, a fost că tatălui îi plăceau mult fetele tinere şi din această cauză în familie erau mari scandaluri. După ce, într-o zi soţia Eugenia l-a prins pe soţul Nicolaie cu o fată din clasele superioare în grădina şcolii, ea îl alungă de acasă, iar după câtva timp, împreună cu copilul trec să trăiască la Leova. Acolo Valentin Şerban îşi petrece copilăria.

După patru ani de şcoală primară intră la gimnaziul mixt din Leova. După terminarea cu succes al gimnaziului învaţă la Şcoala superioară de Comerţ din Leova, iar după susţinerea bacalaureatului pleacă să înveţe la facultatea de comerţ a Universităţii din Bucureşti.

Iubea mult sportul şi în 1935 începe să se antreneze ca atlet, iar peste trei ani, în 1938 devine campionul României la proba de alergare la distanţa de 110 metri garduri, categoria juniori.

Anatol Păpuşoi, preşedintele Departamentului de tineret şi sport din Republica Moldova scrie că Valentin Şerban la vârsta de 18 ani, adică în anul 1936 a luat parte la Jocurile Olimpice din Berlin, unde reuşeşte să devină campion.

În 1939 se căsătoreşte. Tot în acest an a fost luat în armată.

Viaţa i-a mers bine până a intrat în Serviciul Secret, ceea ce a regretat mult după aceasta. În timpul războiului a participat la câteva operaţiuni dificile, dar reuşeşte să rămână viu.

După terminarea războiului, în 1948 a fost arestat de serviciul NKVD şi condamnat la 25 ani de închisoare în Siberia. Încearcă să evadeze, dar nu reuşeşte

După moartea lui Stalin şi Beria mulţi deţinuţi încep să fie eliberaţi. Valentin Şerban este eliberat definitiv în anul 1956.

Întorcându-se în Basarabia, autorităţile de aici îi interzic să plece cu traiul la Bucureşti, unde locuiau soţia şi cei trei copii ai săi. A încercat în diferite moduri, dar fără succese. I-au permis doar să meargă în vizită la familie împreună cu un însoţitor.

Se aranjază cu traiul la Tiraspol, unde lucrează ca antrenor. Aici începe viaţa de la început. Se căsătoreşte cu o atletă.

Părinţii lui Valentin (mama şi tatăl vitreg) trăiau la Nemţeni (un sat din raionul Leova), dar lui nu i se permitea să meargă în vizită la dânşii pentrucă acest sat era situat nu departe de graniţa cu România.

În 1967 trece cu traiul la Hânceşti, iar peste 10 ani – la Ialoveni. În 1981 se pensionează, dar continuă să lucreze ca antrenor la Chişinău.

Moare la 31 martie anul 2005.

Cartea „CALVARUL” este scrisă pe viaţa acestui om.