Cojocaru Eustaţiu (1889 - 1959)

Eustaţiu Cojocaru, gospodar stimat la vremea lui. S-a născut şi a trăit în Barta în perioada anilor 1889 - 1959. A luptat în primul război mondial. A crescut patru copii şi pe toţi i-a învăţat carte. Doi dintre copiii lui au ajuns preoţi, iar alţii doi învăţători. Toţi copii şi soţia lui, s-au refugiat în România în toamna anului 1944, cu ocazia războiului. Moş State, însă, a refuzat să-şi părăsească satul şi casa părintească. In anul 1959, a sfârşit viaţa în mod tragic.

Acest articol a fost scris de nepotul lui Moş State, Alexandru Anton Cojocaru. Piatra Neamţ. Anul 2008.

Eustaţiu Cojocaru luase parte la primul război mondial, a stat în tranşee mult şi a răcit la şira spinării şi de aceea umbla îndoit, aplecat sau strâmb cum îi ziceau bărtenii: „State strâmbul”.

Primul copil, Constantin Cojocaru s-a făcut preot şi a slujit la parohia Dăeni-Tulcea, dar a murit de tânăr.

Al doilea, Anton Cojocaru de asemenea a devenit preot şi a slujit în Bucureşti. A murit în anul 1995.

Al treilea Mihail Cojocaru, a ajuns profesor la un liceu în Bucureşti.

Al patrulea Veronica Cojocaru a avut trei licenţe ca profesoară.

Moş State n-a vrut să părăsească locurile natale, refuzând să-şi urmeze familia în refugiu. ,,Eu nu-mi părăsesc ţara şi vatra părintească”, zicea bunicul, Moş State . ,,Mie n-au ce-mi face bolşevicii. Eu politică n-am făcut, bogat nu sunt, şi dacă-mi iau şi bruma de avut, mă voi descurca eu”.

A sfârşit în mod tragic după ce a supravieţuit războiului şi tuturor vicisitudinilor. A fost găsit de vecini în beci mort - decapitat cu propria lui bardă. Autorii crimei, au fost aflaţi şi pedepsiţi după faptă.

Toate acestea, le-am aflat de la rudele părinţilor mei, săteni ai comunei Barta.

Eustaţiu şi Hristina Cojocaru cu copiii lor: Constantin, Anton (cel cu floarea în piept) şi Mihail(cel mai mic). Fiica lor Vera încă nu era născută. Fotografia e datată cu anul 1917.

Vera Cojocaru, fiica lui Eustaţiu Cojocaru. Fotografia a fost făcută în 2006.(Astăzi nu mai este în viaţă.)