Moş Gheorghe Patarachi

A trăit în Barta pe uliţa din vale în timpul construcţiei bisericii. Era foarte bogat.

Meşterii greci care au fost chemaţi să construiască biserica, au început să facă fundamentul pentru o biserică mult mai mică decât cea actuală. Într-o zi, moş Patarachi a venit să vadă cum merge lucrul la biserică. Abia se făcea fundamentul. I s-a părut foarte mică şi i-a întrebat pe constructori de ce nu fac biserica mai mare. «O facem după parale» - au răspuns ei. Atunci moş Patarachi le-a spus: «Eu vă mai dau doi desagi cu aur, numai faceţi biserica mai mare că lumea o să se înmulţească în sat».

Astfel, datorită dărniciei acestui „moş Patarachi”, acum satul are biserică mare şi încăpătoare.

Acest articol a fost scris de mine, Gheorghe Bulgaru din informaţiile adunate de la bunicul meu Mihail Toarcă, învăţătorul de istorie Vladimir Fiodorovici şi stră-strănepotul lui Moş Patarachi – Ştefan Hagiu (el le-a aflat de la rudele sale). Anul 2008.

Străbunica mea avea o soră numele căreia era Efimia. Ea, fiind în vârsta adolescenţei, lucra slujnică la moş Patarachi. După cum povestea ea bunelului meu, moş Patarachi avea întinse în ogradă vara 16 rogojini pe care erau împrăştiaţi bănuţi de aur.

Printre celelalte obligaţii pe care le avea bunica Efimia, ea mai trebuia din când-în-când să răscolească acei bănuţi, pentru că erau în strat gros.

După moş Patarachi în casa lui a trăit feciorul său - moş Culai Vasenca (aşa-i spuneau în sat). La începutul anilor 60 ai secolului trecut el era cel mai bătrân om din sat şi i-a povestit lui Vladimir Fiodorofici multe lucruri din istoria satului şi, mai ales, despre biserică. El era slujitor în biserică, iar cînd era tânăr chiar a fost prezent la sfinţirea bisericii.

Astăzi, în ograda unde a trăit moş Gheorghe Patarachi, iar mai apoi – moş Culai Vasinca, trăieşte Constantin Cojocaru, căruia sătenii îi spun “Ticu Cojocaru”.

Cu părere de rău, nu am reuşit să aflu cînd s-a născut şi cînd a murit acest om bogat şi darnic, iar numele său de familie pot doar presupune că a fost Hagiu, deoarece numele de familie al feciorului său era Hagiu.

În amintirea celor mai bătrâni consăteni, care au auzit în tinereţea lor de la alţi bătrâni ai satului, a rămas aşa cum îi spuneau lui în Barta – “moş Patarachi”.